Home
București este capitala României. Este cel mai populat oraș și cel mai important centru industrial și comercial al țării. Populația de 1.883.425 de locuitori (2011[6]) face ca Bucureștiul să fie al zecelea oraș ca populație din Uniunea Europeană. Conform unor estimări ale unor specialiști, Bucureștiul adună zilnic peste trei milioane de oameni, iar în următorii cinci ani, acest număr va depăși patru milioane.[7] La acestea se adaugă faptul că localitățile din preajma orașului, care vor face parte din viitoarea Zonă Metropolitană, însumează o populație de aproximativ 430.000 de locuitori.[8]

Prima mențiune a localității apare în 1459. În 1862 devine capitala Principatelor Unite. De atunci a suferit schimbări continue, devenind centrul scenei artistice, culturale și mass-media românești. Arhitectura elegantă și atmosfera sa urbană i-au adus în Belle Époque supranumele de „Micul Paris”.[9] Deși clădirile și cartierele din centrul istoric au fost deteriorate sau distruse de război, cutremure, și programul lui Nicolae Ceaușescu de sistematizare, multe au supraviețuit. În ultimii ani, orașul a cunoscut un boom economic și cultural.[10]

Conform datelor preliminare din recensământul 2011, 1.677.985 de locuitori trăiesc în limitele orașului,[11] mai puțini față de cifra înregistrată la recensământul din 2002.[12] Mediul urban se extinde dincolo de limitele Bucureștiului, cu o populație de 1,93 milioane de locuitori.[13] Prin adăugarea orașelor satelit din jurul zonei urbane, zona metropolitană a Bucureștiului propusă ar avea o populație de 2,2 milioane de locuitori.[14] Conform Eurostat, Bucureștiul are o zonă mai mare urbană de 2.151.880 rezidenți.[15] Potrivit datelor neoficiale, populația este de peste 3 milioane de locuitori.[16]. Din punct de vedere economic, București este orașul cel mai prosper din România,[17] și este unul dintre principalele centre industriale și noduri de transport din Europa de Est. Orașul are facilități pentru convenții, instituții de învățământ, zone culturale, centre comerciale, și zone de agrement.

Orașul este administrat de Primăria Municipiului București, are același nivel administrativ ca și județele României și este împărțit în șase sectoare.

La jumătatea secolului al XVII-lea, călătorul oriental Evliya Çelebi nota în memoriile sale că numele reședinței de scaun a Țării Românești se trage de la acel fiu al lui Gebel-ul Himme din tribul Beni-Kureis, anume Ebu-Karis, de aici Bukris – București.[18] În 1781, istoricul elvețian Franz Josef Sulzer considera că numele vine de la „bucurie, bucuros, a bucura”.[18] Trei decenii mai târziu, într-o carte tipărită la Viena, se consemna că denumirea se trage de la pădurile de fag ce se numesc „bukovie”.[18] Istoricul Adrian Majuru amintește că în limba albaneză „bukureshti” înseamnă „frumos este”.[18] Prin etimologie populară domnitorii fanarioți au tradus toponimul prin Hilariopolis, ceea ce, în limba greacă, înseamnă „orașul veseliei”.[19]

Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor au pornit, în procesul lor de documentare, de la tradiția legendarului cioban Bucur, chiar dacă nu o consideră viabilă. Ea rămâne însă prima variantă preluată și cea mai des întâlnită la începutul oricărei dezbateri pe această temă. De altfel, prima consemnare a legendei lui Bucur se regăsește în monografia istoricului brașovean sas Johann Filstich, intitulată Tentanem Historiae Vallachicae, ce face referiri la o „Metropolis in Turcica Valachia (...) Bukurestum”.[20] Mai mult, acesta vorbește despre faptul că „numele acestui oraș, cum i se zice în Țara Românească, se trage de la un schit, așezat pe un muncel, în calea Dunării, ridicat de un cioban care hălăduia acolo și avea numele de Bucur, nume dat mai apoi întregului târg, care se umplu de locuitori, adică București”.[20] Antroponimul de origine albaneză („bukur” = frumos)[21] a fost legat de unii istorici[22] de numele Radu („radosti” = bucurie), cu referire directă la domnitorul Radu cel Frumos. Derivarea cu sufixul „-ești” este foarte specializată, oiconimul București îi denumește strict doar pe descendenții lui Bucur, care s-au impus în comunitatea sătească

onform recensământului efectuat în 2011, populația municipiului București se ridică la 1.883.425 de locuitori,[41] în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 1.926.334 de locuitori.[42] Acest declin se datorează sporului natural negativ, dar și deplasării populației din capitală în orașele învecinate mai mici, precum Voluntari, Buftea și Otopeni.

O estimare a Institutului Național de Statistică arăta că populația Bucureștiului la 1 ianuarie 2016 era de 2.106.144 de locuitori,[43] adică 9,4% din populația totală a României.[44] Dintre aceștia, 981.835 erau bărbați, iar 1.124.309 femei.[43] Un număr semnificativ de persoane tranzitează orașul în fiecare zi, majoritatea provenind din județul Ilfov. Date neoficiale indică faptul că afluxul zilnic este atât de mare, încât în București se pot înregistra la un moment dat circa trei milioane de persoane.[45]

Densitatea populației Bucureștiului este foarte mare, de 9.993,8 loc./km² în 2015.[46] Acest lucru se explică prin faptul că majoritatea populației locuiește în blocuri aglomerate din perioada comunistă, dar depinde și de partea orașului: cartierele sudice au o densitate mai mare decât cele nordice. Din capitalele țărilor membre UE, doar Paris și Atena au o densitate mai mare a populației.

Doar 54% dintre bucureșteni s‑au născut în oraș. 37% dintre locuitori au venit și s‑au stabilit în București pentru și după studii, iar alți 24% datorită locului de muncă.[47]

Față de alte orașe, Capitala are un procent mai scăzut de tineri: sunt aici 24,4% locuitori cu vârste cuprinse între 0 și 24 de ani, spre deosebire de județul Iași, de exemplu, acolo unde această categorie de populație reprezintă 33,9%.[48] Bucureștiul recuperează însă față de alte structuri administrative când vine vorba de populația activă: 61,1% dintre locuitori au vârste cuprinse între 25 și 64 de ani, față de 52,2% în Iași.[48] Principalul motiv este că Bucureștiul are o capacitate de atracție mai mare odată ce tinerii încep să își caute un loc de muncă.[48] Datele furnizate de INS arată că durata medie de viață a locuitorilor municipiului București era, în anul 2015, de 77,8 ani, Capitala fiind regiunea cu cea mai mare speranță de viață din România.[49] Un bărbat trăiește, în medie, 74,7 ani, în timp ce o femeie – 80,5 ani (față de 78,9 media națională). În 2005, durata medie de viață la nivelul Capitalei era de 74,1 ani, iar în 1995 – 70,6 ani.

Prezența unei populații bulgărești în București are o vechime de mai multe secole, existând încă din secolul al XVII-lea, când niște călugări catolici franciscani bulgari ridicaseră pe locul actualei biserici Bărăția o biserică din lemn. Majoritatea bulgarilor din București sunt ortodocși, fiind reuniți din 1954 până în aprilie 2009 în Biserica Ortodoxă Bulgară „Sf. Prooroc Ilie” (actualmente „Sf. Ilie-Hanul Colței”, preluată de Biserica Ortodoxă Română, prin Arhiepiscopia Bucureștilor – Protopopiatul III Capitală). Preluarea acestei biserici este considerată abuzivă de comunitatea bulgărească și de Biserica Ortodoxă Bulgară,[55][56] pe când Biserica Ortodoxă Română privește acest gest ca fiind legitim.[57] De asemenea, se întâlnesc și bulgari catolici, reprezentați de Biserica „Sfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu”. Motivele pentru care bulgarii au sosit în București sunt diverse: fie politice (se refugiau din cale opreliștii otomane înainte de 1878), fie socio-ecomonice (pentru a avea un trai mai bun – mai ales în prima jumătate a secolului al XX-lea). Autoritățile comuniste au închis Liceul bulgar, însă în toamna anului 1999, la București a fost redeschisă, în paralel cu Liceul român din Sofia, vechea Școala bulgară cu trei clase și un număr de 84 de elevi, cu predare în limba bulgară. Unele cartiere din București continuă să aibă o populație numeroasă de bulgari: Giulești-Sârbi,[58] Dudești-Cioplea (în bună parte catolici).[59] Bulgari trăiesc și în cartiere din unele localități aflate în preajma Capitalei (în Brănești, Bragadiru, Glina, Dobroești, Pantelimon, Colentina, Chiajna, Roșu sau bulgari catolici pavlicheni în Popești-Leordeni)

g8 w22 q25 j11 i20 p7 a11 w15 o24 g5 i19 d21 f24 r19 t3 k4 v17 g13 k18 m8 g18 n13 s9 h26 z14 z18 z4 o7 s16 r16 v4 g8 k6 c15 k9 j10 r13 j18 e13 y19 z1 t24 s6 n10 n4 d13 w5 r23 v14 a20 v15 q17 h12 f6 m20 f15 b14 a16 e10 u21 d17 g23 w25 l27 c16 b12 o15 d17 s14 w14 n23 j10 q10 f14 q14 o11 d5 n21 t3 s18 u18 c27 u12 o5 g4 h19 p11 c14 i5 z22 x7 m5 v7 u17 x26 c18 q16 d22 s20 c2 u7 m6 i15 i19 h20 u8 q12 z20 h8 f26 p6 f12 m5 y19 b15 a13 o10 t27 h14 a17 x3 d15 v27 i13 t18 v13 q8 e20 n23 t8 f11 w15 i25 k24 y6 s6 k13 y14 i16 o19 n8 l10 m22 f16 v23 x9 p11 e8 x13 x12 v17 k13 l24 o10 x2 u22 y18 l18 n20 l17 j21 g18 w13 s7 c13 k20 v16 t4 n25 e11 a16 i8 y23 k21 z22 y14 b15 h20 e25 m19 h11 s19 f12 s24 m22 s10 y15 k4 c13 a9 p15 q9 m10 q17 b20 z23 z6 m15 d21 x17 a21 o24 q11 w3 c18 l21 f21 o9 l13 t8 q21 j9 p21 w12 f20 j15 f2 d18 u17 o12 k26 p24 y9 n6 i12 t22 e26 p21 i23 l12 d14 j13 b18 l15 r26 p12 b7 i17 a17 j9 b16 t10 g14 e22 l10 v9 t20 w11 p20 j22 l21 r17 h16 z8 p25 q8 r24 f23 e24 m21 k16 n18 m18 a8 b15 l1 q2 n11 o10 k16 v13 b24 p9 w22 j7 g5 c5 v11 y11 e12 r9 u8 z18 k23 n25 s23 r2 c11 n11 w22 x17 d10 y6 x20 t13 b10 s9 y5 x20 w19 l14 c4 h12 x12 u7 h10 e14 p16 j19 c25 b6 y17 h16 q18 y15 e8 b12 q11 b7 r12 h19 x16 u22 m9 g9 l14 v24 o20 x19 a7 r9 r12 d19 d3 t17 a19 a8 i11 i15 d7 m20 n9 e16 g21 t20 e10 z15 j18 r7 g19 a21 b28 k14 r3 d27 c6 u5 u16 e23 c10 j19 w8 f7 l5 a7 u14 z19 w13 m12 h9 t17 s10 h17 f14 z16 p6 j23 g22 x11 z11 v21 o22 g9 y28 s19 r21